Cautam colaborator matematica

Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele chitai:

chitái s.m. și n. (înv.) 1. (s.m.) China. 2. (s.m.) chinez. 3. (s.n.) stofă de bumbac pentru căptușeală, șifon.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

chitáĭ n., pl. urĭ (pol. kitaj, Chinez, nanchin; rus. kitáĭka, Chineză, nanchin; turc. [d. ar.] ketan, pop. keten. V. hataĭa). Vechĭ. Nanchin.
Sursa: Dicționaru limbii românești


chitái s.m. și n. (înv.) 1. (s.m.) China. 2. (s.m.) chinez. 3. (s.n.) stofă de bumbac pentru căptușeală, șifon.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

chitáĭ n., pl. urĭ (pol. kitaj, Chinez, nanchin; rus. kitáĭka, Chineză, nanchin; turc. [d. ar.] ketan, pop. keten. V. hataĭa). Vechĭ. Nanchin.
Sursa: Dicționaru limbii românești

CHIȚĂÍ, pers. 3 chíțăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițăi vb. IV] – Chiț + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

chíțăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. chiț-chiț cum fac șoariciĭ [!]). Se zice despre guzganĭ și șoaricĭ cînd țipă. – Și chíțcăĭ și chíțcuĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

chițăí (a ~) vb., ind. prez. 3 chíțăie, imperf. 3 sg. chițăiá; conj. prez. 3 să chíțăie
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

chițăì v. a striga eu glas ascuțit și pițigăiat (vorbind de căței și de șoareci): bursuci cari se svârcoliau chițăind OD. [Onomatopee].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CHIȚĂÍ, pers. 3 chițăie, vb. IV. Intranz. (Despre șoareci) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei. [Var.: chițcăí vb. IV] – Chiț + suf -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)