Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele chisea:

CHISEÁ1, chisele, s. f. Vas mic de sticlă, de cristal sau de porțelan în care se ține dulceața. [Var.: cheseá s. f.] – Din tc. kåse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CHISEÁ2, chisele, s. f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul. – Din tc. kese.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

chiseá (chiséle), s. f. – Pungă pentru tutun. – Var. ches, ches(e)a. Mr. chési. Tc. kise, kese „pungă” (Șeineanu, II, 116; Meyer 224; Berneker 502; Lokotsch 1105; Vasmer 561), cf. alb. kjese, bg. kesija, sb. ćesá, rus. kisá, țig. kisi. Var. ches direct din tc. kes. Din aceeași familie face parte chesăg, s. n. (chimir tipic, cu punga în căptușeală), cf. Lacea, Dacor., III, 742 (în ciuda opoziției din DAR). Chisea „pungă” se confundă azi cu chisea, s. f. (borcan, mai ales pentru marmelade și dulcețuri), din tc. kiasé.
Sursa: Dicționarul etimologic român

chisea, chisele s. f. (er.) vulvă; vagin.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

1) chiseá (vest) și cheseá (est) f., pl. ele (turc. kiase, ceașcă mare, cupă, scafă, infl. de chisea 2). Vas de cristal cu capac de ținut și de oferit dulceață musafirilor. (Sînt și chisele de lut văpsite [!] și acoperite cu capac de ținut tutun pe masă). V. gavanos.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) chiseá și cheseá f., pl. ele (turc. kise, kese, pungă de 500 de pĭaștri saŭ de 110 francĭ). Vechĭ. Pungă de ținut banĭ (orĭ tutun, înlocuită azĭ pin [!] tabachere). – În Olt. chisa, pl. tot ele: bagă mîna la chisa și dă-ne cîte-o para (GrS. 1937, 244).
Sursa: Dicționaru limbii românești

chiseá (vas, pungă) s. f., art. chiseáua, g.-d. art. chisélei; pl. chiséle, art. chisélele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

chiseà f. vas de cristal pentru dulcețuri: două chisele de dulceață de chitră AL. [Turc. KIASÈ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

chiseà (cheseà) f. pungă de tutun, înlocuită azi cu tabacherea: chisele de tutun cusute cu fluturi AL. [Turc. KISÈ (KESÈ)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CHISEÁ1, chisele, s. f. Vas mic de sticlă, de cristal sau de porțelan în care se ține dulceața. [Var.: cheseá s. f.] – Din tc. kåse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CHISEÁ2, chisele, s. f. (Pop.) Pungă (de piele) în care se țin banii sau tutunul. – Din tc. kese.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)