chioveán, chiovéni, s.m. (înv.) cărăuș, chirigiu; prahovean.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
chioveán (-éni), s. m. – Căruțaș. De la Kiew, oraș din Rusia (odinioară Chiow), datorită relațiilor comerciale și frecventelor transporturi cu căruțe. – Der. chiovenesc, adj. (propriu căruțașilor).Sursa: Dicționarul etimologic român
chioveán m., pl. enĭ (d. orașu Kiev, pol. Kijów). Vechĭ. Cărăuș. – P. P. chĭo-: Umplu care chĭoveneștĭ (de chiovean).
Sursa: Dicționaru limbii românești
chiovean m. cărăuș de brașoveancă sau de chervan. [Lit. cărăuș din Kiev (vechiu rom. Kiov)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a