CHÍOT, chiote, s. n. Strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, izbândă etc., care servește ca chemare, ca îndemn etc.). – Din chiu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a chíot n., pl. e (îld. chĭŭăt, d. chiŭ). Strigăt, sunetu care se aude cînd chiuĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
chíot s. n., pl. chíoteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită chiot n. strigăt tare (de bucurie sau de durere): răsună codrul de ’mpușcături, de chiote voioase AL. [Derivat din chiu].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHÍOT, chiote, s. n. Strigăt puternic, răsunător, prelung (care exprimă bucurie, reușită etc., care servește ca chemare, îndemn etc.). – Din chiu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)