Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele chiostec:

CHIOSTÉC1 s. n. v. chiștoc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CHIOSTÉC2, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

chiostéc (chiostecuri), s. n.1. (Înv.) Piedică pusă la picioarele cailor. – 2. (Înv.) Șiret cu care se lega gulerul pelerinelor. – 3. Muc de țigară. – Var. chioștec, chiștoc. Mr. chiustecă, megl. chiustec(ă). Tc. köstek „piedică” (Miklosich, Türk. Elem., II, 112; Berneker 681; Șeineanu, II, 115; Meyer 228; Lokotsch 1211); cf. ngr. ϰιουστέϰι, alb. kjostek, bg. kjusteka.Der. chiștocar, s. m. (Arg., sărac, cerșetor).
Sursa: Dicționarul etimologic român

chĭostéc n., pl. urĭ și e (turc. köstek, pedică [!] la picĭoarele cailor, lanț de ceasornic. V. chiștoc). Vechĭ. Pedică la picĭoarele cailor: Cînd te uĭțĭ la el și trece. Par´că este în chĭostece (Pan). Găitan gros de purtat o haĭnă pe umerĭ. Azĭ. Fam. Reteveĭ, baston scurt. Muc de țigară. V. tureac.
Sursa: Dicționaru limbii românești

chiostéc (piedică, șiret) (înv.) s. n., pl. chiostécuri/chiostéce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

chiostec n. 1. cordon, brâu (sens ieșit din uz): venghercă de postav negru cu brandebururi și chiostecuri GHICA; 2. butuci la picioarele cailor spre a le domoli mersul: când te uiți la el și trece, parćă este în chiostece PANN. [Turc. KÖSTEK].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CHIOSTÉC1, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CHIOSTÉC2 s. n. v. chiștoc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CHIOSTÉC1 s. n. v. chiștoc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CHIOSTÉC2, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

chiostéc (chiostecuri), s. n.1. (Înv.) Piedică pusă la picioarele cailor. – 2. (Înv.) Șiret cu care se lega gulerul pelerinelor. – 3. Muc de țigară. – Var. chioștec, chiștoc. Mr. chiustecă, megl. chiustec(ă). Tc. köstek „piedică” (Miklosich, Türk. Elem., II, 112; Berneker 681; Șeineanu, II, 115; Meyer 228; Lokotsch 1211); cf. ngr. ϰιουστέϰι, alb. kjostek, bg. kjusteka.Der. chiștocar, s. m. (Arg., sărac, cerșetor).
Sursa: Dicționarul etimologic român

chĭostéc n., pl. urĭ și e (turc. köstek, pedică [!] la picĭoarele cailor, lanț de ceasornic. V. chiștoc). Vechĭ. Pedică la picĭoarele cailor: Cînd te uĭțĭ la el și trece. Par´că este în chĭostece (Pan). Găitan gros de purtat o haĭnă pe umerĭ. Azĭ. Fam. Reteveĭ, baston scurt. Muc de țigară. V. tureac.
Sursa: Dicționaru limbii românești

chiostéc (piedică, șiret) (înv.) s. n., pl. chiostécuri/chiostéce
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

chiostec n. 1. cordon, brâu (sens ieșit din uz): venghercă de postav negru cu brandebururi și chiostecuri GHICA; 2. butuci la picioarele cailor spre a le domoli mersul: când te uiți la el și trece, parćă este în chiostece PANN. [Turc. KÖSTEK].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CHIOSTÉC1, chiostecuri, s. n. (Înv.) 1. Piedică pusă la picioarele cailor. 2. Șiret la gulerul mantalei. [Pl. și: chiostece] – Din tc. köstek.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CHIOSTÉC2 s. n. v. chiștoc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)