CHIOLHÁN, chiolhanuri, s. n. (Pop. și fam.) Petrecere, chef mare (și zgomotos). [Var.: chiulhán s. n.] – Din tc. külhan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CHIOLHÁN, chiolhanuri, s. n. Petrecere, chef mare. [Var.: chiulhán s. n.]Sursa: Dicționarul limbii române moderne
chiolhan, chiolhane s. n. petrecere; bețieSursa: Dicționar de argou al limbii române chĭolhán și chĭulhán n., pl. e și urĭ (turc. pers. kül-han, cuptor de baĭe, d. kül, cenușă, și han, casă. La băile turceștĭ se reprezentau și farse). Fam. Mare chef, beție strașnică: a trage un chĭolhan, a te pune pe chĭolhan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
chiolhán (pop., fam.) (chiol-) s. n., pl. chiolhánuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită chiolhan n. V. chiulhan: la chiolhan, la iarbă verde. CAR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHIOLHÁN, chiolhanuri, s. n. (Pop. și fam.) Petrecere, chef mare (și zgomotos). [Var.: chiulhán s. n.] – Din tc. külhan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)