chĭoșcár m. Care stă și vinde într´un chĭoșc, maĭ ales ziare. – Fem. chĭoșcăreasă orĭ -íță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*chioșcár (fam.) s. m., pl. chioșcáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită chioșcar n. cel ce vinde gazete într’un chioșc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHIOȘCÁR, chioșcari, s. m. (Fam.) Vânzător într-un chioșc (1) – Chioșc + suf -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 