CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. – Din chinui + suf. -(i)tor.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
chinuitór, -oáre adj. Care chinuĭește. Penibil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
chinuitór (-nu-i-) adj. m., pl. chinuitóri; f. sg. și pl. chinuitoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită chinuitor a. și m. care chinuiește.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHINUITÓR, -OÁRE, chinuitori, -oare, adj. Care chinuiește. [Pr.: -nu-i-] – Chinui + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)