chíceră chícere, s.f. (reg., înv.) vârf, deal conic, munte.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
chíceră (-re), s. f. – Vîrf, culme, pisc. Origine necunoscută. Drăganu, Dacor., I, 117, îl pune în legătură cu alb. kikërë „culme” și îl consideră anterior celor romanice. După Capidan, Raporturile, 231, din rom. provine bg. kicer.Sursa: Dicționarul etimologic român
1) chíceră f., pl. ĭ (rudă cu sîrb. kičer, kičelj și alb. kĭikărĭă, pisc. V. chicĭ). Hațeg, Maram. Deal conic foarte înalt.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) chíceră, V. chicĭură.
Sursa: Dicționaru limbii românești
chíceră, -e, s.f. – Vârf, culme, pisc. Valea Chicerii Pietroase, top. în Dragomirești (Faiciuc 1998: 63). – Cf. alb. kikërë „culme„.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș