Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele chestor:

CHÉSTOR, chestori, s. m. (În trecut) Șeful unei chesturi. – Din lat. quaestor, fr. questeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CHÉSTOR s. m. 1. magistrat roman care în perioada regalității îndeplinea funcția de judecător, iar în cea a republicii deținea funcții financiare. 2. șeful unei chesturi de poliție. 3. membru al biroului unei adunări parlamentare pentru folosirea fondurilor, pentru administrație și securitate. (< fr. questeur, lat. quaestor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CHÉSTOR s.m. 1. (Ist.) Magistrat roman care deținea diferite funcții financiare. 2. (Liv.) Funcție administrativă în parlamentele unor țări. 3. Șeful unei chesturi de poliție. [< lat. quaestor, cf. fr. questeur].
Sursa: Dicționar de neologisme

chéstor (chéstori), s. m. – Șeful unei chesturi. Fr. questeur.Der. chestură, s. f. (organ polițienesc).
Sursa: Dicționarul etimologic român

CHÉSTOR, chestori, s. m. Șeful unei chesturi. – Lat. lit. quaestor (fr. questeur).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*chéstor și (rar) -ór m. (lat. quáestor, gen. -óris, din quaesitor, anchetator, inchizitor, judecător de instrucțiune, d. quáerere, quaesitum, a cerceta, a întreba. V. cer 3). Funcționar care, la Romanĭ, era însărcinat maĭ ales cu finanțele. Azĭ, în adunările legislative, membru care supraveghează și conduce întrebuințarea fondurilor. Șef de poliție, polițaĭ saŭ prefect de poliție (titlu dat după 1925).
Sursa: Dicționaru limbii românești

chéstor s. m., pl. chéstori
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

chestor m. 1. la Romani, mágistrat însărcinat cu administrațiunea finanțelor; 2. azi, în unele corpuri, membrii însărcinați a supraveghia întrebuințarea fondurilor: Chestorul Camerei, Senatului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CHÉSTOR, chestori, s. m. 1. Grad în Poliția și Jandarmeria română de azi. 2. (În trecut) Șeful unei chesturi. 3. (În Roma antică) Persoană oficială, ajutor al consulului în chestiuni financiare și judecătorești. – Din lat. quaestor, fr. questeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)