CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a chepeneág n., pl. ege (ung. köpenyeg, turc. kepenék, de unde și bg. kepenĭeg și rut. [d. rom.] kepenĕag. V. cabană 1, caftan, capot). Véchĭ. O haĭnă de paradă strînsă pe corp. Azĭ. Trans. Munt. Manta de ploaĭe (cu glugă). După ploaĭe chepeneag, se zice cînd viĭ cu un lucru după ce nu maĭ este nevoĭe de el. – Și chipineag. În Trans. și căpeneag (d. ung.). V. ipingea, căcĭulă, felon, pelerină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
chepeneág, s.n. – v. căpeneag.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
chepeneág v. căpeneágSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită chepeneag n. 1. odinioară, haină boierească de paradă, strânsă pe trup: chepeneag de catifea roșie cu ceaprazuri și cu bumbi de aur OD.; 2. azi, mantă de pânză groasă cu glugă, asemnnea ghebei: după ploaie chepeneag PANN. [Turc. KEPENEK (de unde și ung. köpenyeg; v. căpeneag)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
chepeneág n., pl. ege (ung. köpenyeg, turc. kepenék, de unde și bg. kepenĭeg și rut. [d. rom.] kepenĕag. V. cabană 1, caftan, capot). Véchĭ. O haĭnă de paradă strînsă pe corp. Azĭ. Trans. Munt. Manta de ploaĭe (cu glugă). După ploaĭe chepeneag, se zice cînd viĭ cu un lucru după ce nu maĭ este nevoĭe de el. – Și chipineag. În Trans. și căpeneag (d. ung.). V. ipingea, căcĭulă, felon, pelerină.
Sursa: Dicționaru limbii românești
chepeneág, s.n. – v. căpeneag.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
chepeneág v. căpeneágSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită chepeneag n. 1. odinioară, haină boierească de paradă, strânsă pe trup: chepeneag de catifea roșie cu ceaprazuri și cu bumbi de aur OD.; 2. azi, mantă de pânză groasă cu glugă, asemnnea ghebei: după ploaie chepeneag PANN. [Turc. KEPENEK (de unde și ung. köpenyeg; v. căpeneag)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHEPENEÁG s. n. v. căpeneag.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)