Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele chemare:

CHEMÁRE, chemări, s. f. Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau în scris a dorinței cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc. ♦ Strigăt, țipăt (care cheamă) ♦ (Concr.) Proclamație. 2. Îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc. 4. Fig. Înclinație, vocație. ♦ Misiune, menire. – V. chema.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CHEMÁRE, chemări, s. f. Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau prin scris a dorinței ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc; invitație. ♦ (Concr.) Proclamație. 2. Îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc; citație. 4. Fig. Înclinație, vocație. ♦ Misiune, menire. 5. Strigăt, țipăt.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

chemáre f. Acțiunea de a chema. Semnal din trompetă: asta e chemarea regimentuluĭ nostru. Fig. Dispozițiune naturală, aplicațiune: acest copil are chemare de artist. Rol, misiune: acest popor are chemarea de a se opune barbariiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

chemáre s. f., g.-d. art. chemắrii; pl. chemắri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

chemare f. 1. lucrarea de a chema și rezultatul ei: din sfera mea venii cu greu, ca să-ți urmez chemarea EM.; 2. conscripțiune, recrutare: întâia chemare; 3. invitare și în special la nuntă (v. chemător); 4. fig. vocațiune, misiune: 'nalta chemare a acestui popor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CHEMÁRE, chemări, s. f. Acțiunea de a chema și rezultatul ei. 1. Exprimare orală sau în scris a dorinței cuiva ca cineva să vină aproape sau într-un anumit loc. ♦ Strigăt, țipăt (care cheamă). ♦ (Concr.) Proclamație. 2. Îndemn de a participa la o acțiune, la un fapt. 3. Ordin, dispoziție (cu caracter oficial) de a se prezenta într-un anumit loc. 4. Fig. Înclinație, vocație. ♦ Misiune, menire. – V. chema.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

chemare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul chema