CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj. (Reg.; adesea substantivat) Care are chelbe; p. ext. chel. – Din chelbe + suf. -os.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
chelbós, -oásă adj. (d. chelbe). Plin de chelbe. Iron. Chel. Fig. Păcătos, pîrlit, calic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
chelbós (pop.) adj. m., s. m., pl. chelbóși; adj. f., s. f. chelboásă, pl. chelboáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită chelbos a. Mold. plin de chelbe: chelbosului tichie de mărgăritar nu-i trebue NEGR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHELBÓS, -OÁSĂ, chelboși, -oase, adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care are chelbe; p. gener. (om) chel. – Chelbe + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)