Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele ceucă:

CÉUCĂ, ceuce, s. f. (Zool.) Stăncuță. – Din bg., scr. čavka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CÉUCĂ, ceuce, s. f. Stăncuță. – Bg., sb. čavka.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

céucă, V. cĭoacă 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ceúcă, ceuce, s.n. – (ornit.) Specie de cioară mică; stăncuță: „Ceucile țâță i-or da, / Păsările-or ciript’i, / Siú țî l-or adurni” (Țiplea 1906: 424). – Din srb. čavka (DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

céucă (ceu-) s. f., g.-d. art. céucii; pl. ceuci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ceucă f. Mold. Tr. V. cioacă: cetatea Neamțului stă strejuită de ceucele si vindirei Cr. [Serb. ČAVKA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CÉUCĂ, ceuci, s. f. (Zool.) Stăncuță. [Pl și: ceuce] – Din bg., sb. čavka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CÉUCĂ, ceuce, s. f. (Zool.) Stăncuță. – Din bg., scr. čavka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CÉUCĂ, ceuce, s. f. Stăncuță. – Bg., sb. čavka.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

céucă, V. cĭoacă 1.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ceúcă, ceuce, s.n. – (ornit.) Specie de cioară mică; stăncuță: „Ceucile țâță i-or da, / Păsările-or ciript’i, / Siú țî l-or adurni” (Țiplea 1906: 424). – Din srb. čavka (DEX).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

céucă (ceu-) s. f., g.-d. art. céucii; pl. ceuci
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ceucă f. Mold. Tr. V. cioacă: cetatea Neamțului stă strejuită de ceucele si vindirei Cr. [Serb. ČAVKA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CÉUCĂ, ceuci, s. f. (Zool.) Stăncuță. [Pl și: ceuce] – Din bg., sb. čavka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)