Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele ceruit:

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CERUÍT, -Ă, ceruiți, -te, adj. v. CERUI. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ceruít s. n., pl. ceruíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ceruit n. rezultatul ceruelei: ceruitul scândurilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CERUÍT, -Ă, ceruiți, -te, adj. v. CERUI. – [DEX '98]
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ceruít s. n., pl. ceruíturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ceruit n. rezultatul ceruelei: ceruitul scândurilor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CERUÍT, ceruituri, s. n. Ceruire. – V. cerui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

ceruit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul cerui