Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele cerință:

CERÍNȚĂ, cerințe, s. f. Nevoie; pretenție; exigență. – Cere + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CERÍNȚĂ, cerințe, s. f. Nevoie, pretenție; exigență. – Din cere + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

cerínță f., pl. e și (nord) ĭ. Exigență, ceĭa ce se cere, ceĭa ce trebuĭe să facĭ: principala cerință a soldatuluĭ e să fie disciplinat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cerínță s. f., g.-d. art. cerínței; pl. cerínțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cerință f. cerere neapărată.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CERÍNȚĂ, cerințe, s. f. Nevoie; pretenție; exigență. – Cere + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)