CERCELÚȘ, cerceluși, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. (Bot.) 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative, cu frunze opuse regulate, cu flori roșii, galbene-verzui sau pestrițe; fucsie (Fuchsia). 2. (La pl.) Lăcrămioare. – Cercel + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CERCELÚȘ, cerceluși, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative cu flori roșii, galbene-verzui sau pestrițe (Fuchsia). 2. (La pl.) Lăcrimioare.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
cercelúș m. (d. cercel, fiind-că florile-ĭ atîrnă ca niște cerceĭ). Un frumos copăcel cu florĭ cărnoase care atîrnă. (Îs treĭ varietățĭ: fuchsia coccinea, originară din Chili; fuchsia fulgens și fuchsia splendens, originare din Mexic). V. fuxie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cercelúș s. m., pl. cercelúșiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CERCELÚȘ, cerceluși, s. m. I. Diminutiv al lui cercel. II. (Bot.) 1. Nume dat mai multor specii de plante decorative, cu frunze opuse regulate, cu flori roșii, galbene-verzui sau pestrițe; fucsie (Fuchsia). 2. (La pl.) Lăcrămioare. – Cercel + suf. -uș.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)