CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Din cerși + suf. -(i)tor.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
cerșetór s. m., pl. cerșetóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cerșetor a. și m. care cerșește sau cere cu umilință: o simplă rugă de ploaie cerșetoare AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)