CENZURÁ, cenzurez, vb. I. Tranz. A aplica cenzura. ♦ Fig. A exercita un control asupra moravurilor. – Din fr. censurer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CENZURÁ vb. tr. 1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicație). 2. (fig.) a supraveghea (moravurile). 3. a adopta o moțiune de cenzură. 4. a pronunța o sancțiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna. (< fr. censurer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CENZURÁ vb. I. tr. 1. A aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a opri, a interzice (o publicație). 2. (Fig.) A controla, a supraveghea (moravurile). [< fr. censurer, it. censurare].
Sursa: Dicționar de neologisme
CENZURÁ, cenzurez, vb. I. Tranz. A aplica cenzura; p. ext. a suprima sau a interzice o publicație. ♦ Fig. A exercita un control asupra moravurilor. – Fr. censurer.Sursa: Dicționarul limbii române moderne cenzurá (a ~) vb., ind. prez. 3 cenzureázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CENZURÁ, cenzurez, vb. I. Tranz. A aplica cenzura. ♦ Fig. A exercita un control asupra moravurilor. – Din fr. censurer.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CENZÚRĂ, cenzuri, s. f. 1. Control prealabil exercitat, în unele state, asupra conținutului publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune și, în anumite condiții, asupra corespondenței și convorbirilor telefonice; organ care exercită acest control. 2. Demnitatea, funcția de cenzor în vechea Romă. – Din lat. censura, fr. censure.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CENZÚRĂ s. f. 1. demnitatea și funcția de cenzor (1). 2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor și, în timp de război, asupra corespondenței trimise prin poștă; organ care exercită acest control. 3. funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale. 4. critică, blam public. (< fr. censure, lat. censura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CENZÚRĂ s.f. 1. (Ist.) Demnitatea și funcția de cenzor în vechea Romă. 2. Control exercitat asupra publicațiilor și tipăriturilor pentru a împiedica propagarea unor idei; organ care exercită acest control. 3. Funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale. ♦ Critică, blam public. [< lat. censura, cf. it. censura, fr. censure].
Sursa: Dicționar de neologisme
CENZÚRĂ, cenzuri, s. f. Control exercitat de statul capitalist asupra publicațiilor și tipăriturilor, pentru a împiedica propagarea ideilor înaintate și a informațiilor reale; organ de stat care exercită acest control. – Lat. lit. censura (fr. censure).Sursa: Dicționarul limbii române moderne cenzúră s. f., g.-d. art. cenzúrii; pl. cenzúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CENZÚRĂ, cenzuri, s. f. 1. Control prealabil exercitat, în unele state, asupra conținutului publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune și, în anumite condiții, asupra corespondenței și convorbirilor telefonice; organ care exercită acest control. 2. Demnitatea, funcția de cenzor în vechea Romă. – Din lat. censura, fr. censure.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)