Cautam colaborator matematica

Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele celestin:

CELESTÍN, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CELESTÍN s. m. călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. (< fr. célestin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


CELESTÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. [< fr. célestin].
Sursa: Dicționar de neologisme

celestín s. m., pl. celestíni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Celestin m. 1. nume a cinci papi (422-1294); 2. călugăr din ordinul fundat de Celestin V (1294).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CELESTÍN, celestini, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CELESTÍN, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CELESTÍN s. m. călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. (< fr. célestin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CELESTÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. [< fr. célestin].
Sursa: Dicționar de neologisme

celestín s. m., pl. celestíni
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Celestin m. 1. nume a cinci papi (422-1294); 2. călugăr din ordinul fundat de Celestin V (1294).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CELESTÍN, celestini, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)