ceaprazăríe și ceprăzăríe (d. ceaprazar). Meseria saŭ prăvălia ceaprazaruluĭ. V. pasmanterie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ceaprazărie f. 1. meseria și comerțul ceaprazarului; 2. prăvălie de ceaprazuri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CEAPRĂZĂRÍE1 s. f. Meseria de ceaprazar. – Ceaprazar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CEAPRĂZĂRÍE2, ceaprăzării, s. f. 1. Prăvălie în care se vând ceaprazuri (1) sau, p. ext., chipie sau alte obiecte de uniformă (militară). 2. Diferite feluri de ceaprazuri (1). – Ceapraz + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CEAPRĂZĂRÍE, (2) ceaprăzării, s. f. 1. Meseria de ceaprazar. 2. Prăvălie în care se vând ceaprazuri, p. ext. chipie și alte obiecte de uniformă (militară). 3. Diferite feluri de ceaprazuri. – (1) Din ceaprazar + suf. -ie, (2, 3) din ceapraz + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ceaprăzăríe (înv.) (cea-pră-) s. f., art. ceaprăzăría, g.-d. art. ceaprăzăríei; (magazine) pl. ceaprăzăríi, art. ceaprăzăríileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CEAPRĂZĂRÍE1 s. f. Meseria de ceaprazar. – Ceaprazar + suf. -ie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
CEAPRĂZĂRÍE2, ceaprăzării, s. f. 1. Prăvălie în care se vând ceaprazuri (1) sau, p. ext., chipie sau alte obiecte de uniformă (militară). 2. Diferite feluri de ceaprazuri (1). – Ceapraz + suf. -ărie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)