Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele cazuist:

CAZUÍST, -Ă, cazuiști, -ste, s. m. și f. Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond. – Din fr. casuiste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CAZUÍST, -Ă s. m. f. specialist în cazuistică, care folosește abil argumente ingenioase, logice în aparență, false în fond. (< fr. casuiste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CAZUÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în cazuistică, care folosește abil argumente ingenioase și subtile, logice în aparență, dar false în fond. [Pron. -zu-ist. / cf. fr. casuiste, sp. casuista < lat.bis. casus – caz de conștiință].
Sursa: Dicționar de neologisme

CAZUÍST, cazuiști, s. m. Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond. – Fr. casuiste.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*cazuíst m. (d. lat. casus, caz). Teolog care rezolvă cazurile de conștiință.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cazuíst s. m., pl. cazuíști
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cazuist m. teolog care instruiește morala și rezolvă cazurile de conștiință.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CAZUÍST, -Ă, cazuiști, -ste, s. m. și f. Persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond. – Din fr. casuiste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)