CÁZNĂ, cazne, s. f. 1. Tortură, supliciu, chin. 2. Asuprire, împilare, nedreptate. 3. Străduință, osteneală, trudă. – Din sl. kaznĩ „pedeapsă”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cáznă (cázne), s. f. – 1. Tortură, chin, supliciu. – 2. Suferință, durere, neliniște. – 3. Trudă, muncă, strădanie. Sl. kaznĭ (Miklosich, Slaw. El., 24; Lexicon, 279; Cihac, II, 46); cf. sb. kazna „pedeapsă”, pol. kazn „pedeapsă”. – Der. căzni, vb. (a tortura, a chinui; refl., a se strădui; a îngriji; a avea grijă, a crește, cînd este construit cu prep. cu), din sl. kazniti „a pedepsi”.Sursa: Dicționarul etimologic român
CÁZNĂ, cazne, s. f. 1. Tortură, supliciu. 2. Asuprire, împilare, nedreptate. S-au așezat amândoi... cu caznele pe sat (STANCU). 3. Străduință, osteneală, trudă. – Slav (v. sl. kaznĩ „pedeapsă”).Sursa: Dicționarul limbii române moderne cáznă f., pl. e (vsl. kaznĭ, pedeapsă, d. kazati, a pedepsi, a mustra; sîrb. kazna. V. cazanie, năcaz, pricaz). Vest. Chin, tortură.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cáznă s. f., g.-d. art. cáznei; pl. cázneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită caznă f. 1. chinuirea vinovatului spre a mărturisi crima, tortură: cazna s’a desființat în Principate de Regulamentul organic; 2. muncă, osteneală mare. [Slav. KAZNĬ, pedeapsă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÁZNĂ, cazne, s. f. 1. Tortură, supliciu, chin. 2. Asuprire, împilare, nedreptate. 3. Străduință, osteneală, trudă. – Din sl. kaznĭ „pedeapsă”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)