CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție funerară (într-un cimitir sau în alt loc de înmormântare) cu una sau mai multe cripte. – Din fr. caveau.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CAVÓU s. n. construcție funerară (sub pământ) în care se depun morții. (< fr. caveau)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CAVÓU s.n. Mormânt constând dintr-o încăpere funerară, de obicei făcută sub pământ, în care se depun morții. [< fr. caveau].
Sursa: Dicționar de neologisme
cavóu (cavóuri), s. n. – 1. Construcție funerară, criptă. – 2. (Arg.) Pat. Fr. caveau.Sursa: Dicționarul etimologic român cavou, cavouri, s. n. (intl.) arestul poliției.Sursa: Dicționar de argou al limbii române CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție (într-un cimitir) constând dintr-o încăpere în care se depun morții. – Fr. caveau.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *cavóŭ n., pl. urĭ (fr. caveau, dim. d. cave, pivniță, d. lat. cavus, cav). Boltă, criptă (de înmormîntat morțiĭ uneĭ familiĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești
cavóu s. n., art. cavóul; pl. cavóuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cavou n. consțrucțiune suterană pen¬tru înmormântări (= fr. caveau).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CAVÓU, cavouri, s. n. Construcție funerară (într-un cimitir sau în alt loc de înmormântare) cu una sau mai multe cripte. – Din fr. caveau.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)