catárgă s.f. 1. (înv.) corabie cu condamnați la muncă silnică; galeră. 2. (reg.) sanie mică, cioaclă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
catárgă (-ge), s. f. – Galeră. – Mr. catregă. Gr. ϰάτεργον (Murnu 11); cf. sl. katruga, sb. katarka, rus. kátorga, tc. kedirga. – Der. catergar, s. m. (ocnaș de galeră; golan, vagabond), din ngr. ϰατεργάρις „ocnaș pe galeră” (mr. cătărgar), cf. Gáldi 162.Sursa: Dicționarul etimologic român
catárgă f., pl. e și cătărgĭ (mgr. kátergon, de unde și vsl. katrŭga, turc. kadyrga, rus. kátorga, galeră). Vechĭ. Galeră. Azĭ. Btș. Prepeleac.
Sursa: Dicționaru limbii românești
catargă f. Tr. sanie mai mică cu care oamenii săraci își aduc lemne în timp de iarnă. [Vorbă identică cu cea precedentă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a