Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele catalog:

CATALÓG, cataloage, s. n. Listă, caiet, registru, sistem de fișe etc. care conține o înșirare metodică, după anumite criterii și cu anumite scopuri, de nume de ființe sau de obiecte, titluri de cărți etc. – Din fr. catalogue, lat. catalogus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CATALÓG s. n. caiet, listă, registru care conține o înșirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc. ◊ document școlar de evidență curentă a notelor și frecvenței elevilor. ◊ broșură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării. (< fr. catalogue, lat. catalogus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CATALÓG s.n. Caiet, listă care conține o înșirare (metodică) de nume, de ființe sau de obiecte. [Pl. -oage, -oguri. / cf. fr. catalogue, it. catalogo < gr. katalogos – listă].
Sursa: Dicționar de neologisme

catalóg (cataloáge), s. n. – Listă, caiet, registru care conține o înșirare. – Mr. catalog. Fr. catalogue; înainte (sec. XVII) din gr. ϰατάλογος – Der. cataloga, vb.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CATALÓG, cataloage, s. n. Caiet sau listă conținând o înșirare metodică de nume de ființe sau de obiecte. – Fr. catalogue (lat. lit. catalogus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*catalóg n., pl. oage (vgr. katálogos). V. dialog). Caĭet saŭ registru care conține o listă saŭ un șir de nume scrise: catalog de plante, de cărțĭ, de numele elevilor. A striga catalogu, a face apelu nominal, a chema pe fie-care elev pe nume ca să vezĭ dacă-s toțĭ prezențĭ. A striga un elev la catalog, a-ĭ pronunța numele ca să-ĭ constațĭ prezența.
Sursa: Dicționaru limbii românești

catalóg s. n., pl. cataloáge
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

catalog n. 1. enumerațiune într’o ordine determinată, listă de obiecte clasate; 2. listă alfabetică a elevilor cu însemnăturile corespunzătoare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CATALÓG, cataloage, s. n. Listă, caiet, registru, sistem de fișe etc. care conține o înșirare metodică, după anumite criterii și cu anumite scopuri, de nume de ființe sau de obiecte, titluri de cărți etc. – Din fr. catalogue, lat. catalogus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CATALÓG, cataloage, s. n. Listă, caiet, registru, sistem de fișe etc. care conține o înșirare metodică, după anumite criterii și cu anumite scopuri, de nume de ființe sau de obiecte, titluri de cărți etc. – Din fr. catalogue, lat. catalogus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CATALÓG s. n. caiet, listă, registru care conține o înșirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc. ◊ document școlar de evidență curentă a notelor și frecvenței elevilor. ◊ broșură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării. (< fr. catalogue, lat. catalogus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CATALÓG s.n. Caiet, listă care conține o înșirare (metodică) de nume, de ființe sau de obiecte. [Pl. -oage, -oguri. / cf. fr. catalogue, it. catalogo < gr. katalogos – listă].
Sursa: Dicționar de neologisme

catalóg (cataloáge), s. n. – Listă, caiet, registru care conține o înșirare. – Mr. catalog. Fr. catalogue; înainte (sec. XVII) din gr. ϰατάλογος – Der. cataloga, vb.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CATALÓG, cataloage, s. n. Caiet sau listă conținând o înșirare metodică de nume de ființe sau de obiecte. – Fr. catalogue (lat. lit. catalogus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*catalóg n., pl. oage (vgr. katálogos). V. dialog). Caĭet saŭ registru care conține o listă saŭ un șir de nume scrise: catalog de plante, de cărțĭ, de numele elevilor. A striga catalogu, a face apelu nominal, a chema pe fie-care elev pe nume ca să vezĭ dacă-s toțĭ prezențĭ. A striga un elev la catalog, a-ĭ pronunța numele ca să-ĭ constațĭ prezența.
Sursa: Dicționaru limbii românești

catalóg s. n., pl. cataloáge
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

catalog n. 1. enumerațiune într’o ordine determinată, listă de obiecte clasate; 2. listă alfabetică a elevilor cu însemnăturile corespunzătoare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CATALÓG, cataloage, s. n. Listă, caiet, registru, sistem de fișe etc. care conține o înșirare metodică, după anumite criterii și cu anumite scopuri, de nume de ființe sau de obiecte, titluri de cărți etc. – Din fr. catalogue, lat. catalogus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)