CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast; virtute, feciorie1, nevinovăție. – Din lat. castitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CASTITÁTE s. f. însușirea de a fi cast; neprihănire; feciorie. (< lat. castitas, it. castità)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CASTITÁTE s.f. Însușirea de a fi cast; virtute; feciorie, nevinovăție. [Cf. lat. castitas, it. castità].
Sursa: Dicționar de neologisme
CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast. – Lat. lit. castitas, -atis.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *castitáte f. (lat. cástitas, -átis). Virtutea de a fi cast.
Sursa: Dicționaru limbii românești
castitáte s. f., g.-d. art. castitắțiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită castitate f. virtutea persoanelor caste.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CASTITÁTE s. f. Însușirea de a fi cast; virtute, feciorie1, nevinovăție. – Din lat. castitas, -atis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 