CARÚB s. m. fructul, carubierului. (< it. carrubo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CARÚB s.m. (Bot.) Carubier. [< it. carrubo].
Sursa: Dicționar de neologisme
CARÚB, carubi, s. m. (Înv.) Roșcov. – Fr. caroube.Sursa: Dicționarul limbii române moderne carúb s. m., pl. carúbiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită