CARTOMANȚÍE s. f. (Rar) Ghicit în cărți. – Din it. cartomanzia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CARTOMANȚÍE s. f. pretinsă artă de a ghici viitorul cu ajutorul cărților de joc. (< it. cartomanzia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CARTOMANȚÍE s.f. (Rar) Ghicit în cărți. [Gen. -iei. / < it. cartomanzia].
Sursa: Dicționar de neologisme
*cartomanțíe f. (cartă și vgr. manteía, gîcire [!]). Știința de a pretinde că gîceștĭ după cărțile de joc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cartomanțíe (rar) s. f., art. cartomanțía, g.-d. cartomanțíi, art. cartomanțíeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cartomanție f. pretinsă artă de a ghici viitorul prin datul cărților.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CARTOMANȚÍE s. f. (Rar) Ghicitul în cărți. – Din it. cartomanzia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)