CARTOFÓR, -Ă, cartofori, -e, s. m. și f. Persoană care are patima jocului de cărți. – Din ngr. chartophóros (influențat de carte).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cartofór (cartofóri), s. m. – Trișor. Ngr. ϰαρτοφόρος (Gáldi 158).Sursa: Dicționarul etimologic român
CARTOFÓR, -Ă, cartofori, -e, s. m. și f. Persoană care are patima jocului de cărți. – Ngr. chartophoros.Sursa: Dicționarul limbii române moderne cartofór m. (ngr. hartofóros [!], infl. de carte). Jucător pasionat al joculuĭ de cărțĭ. – Fem. cartoforiță, pl. e, și -eásă, pl. ese.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cartofór s. m., pl. cartofóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cartofor m. jucător de cărți. [Gr. mod. HARTOPHÓROS, cu inițiala influențată de carte].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CARTOFÓR, -Ă, cartofori, -e, s. m. și f. Persoană care are patima jocului de cărți. – Din ngr. hartophóros (influențat de carte).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)