Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele cartezianism:

CARTEZIANÍSM s. n. Doctrina filozofului francez Descartes și a adepților lui, caracterizată prin metodă, ordine, rigoare. [Pr.: -zi-a-] – Din fr. cartésianisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CARTEZIANÍSM s. n. concepția filozofică a lui Descartes și a adepților săi, caracterizată prin raționalism, mecanicism și dualism. (< fr. cartésianisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CARTEZIANÍSM s.n. Doctrina filozofului francez Descartes, care considera rațiunea drept unic izvor de cunoaștere și a prescris reguli ale gândirii pentru cunoașterea adevărului, dar încerca totodată să împace în chip dualist idealismul cu materialismul; curent de gândire care a continuat învățătura lui Descartes în filozofie și în știință; formă de raționalism. [< fr. cartésianisme].
Sursa: Dicționar de neologisme

CARTEZIANISM (‹ fr.) s. n. 1. Filozofia lui Descartes. 2. Filozofia discipolilor lui Descartes („școala carteziană”) și a celor care s-au numit ei înșiși cartezieni: Malebranche, Spinoza, Leibniz. 3. Tradiție filozofică și științifică, de la Descartes pînă în zilele noastre (G. Bachelard, Ed. Husserl, N. Chomski), pretinzînd caracteristicile gîndirii lui Descartes: metodă, origine, rigoare, recuperarea perspectivei idealiste.
Sursa: Dicționar enciclopedic

CARTEZIANÍSM s. n. Doctrina filozofului francez Descartes, care, în locul credinței oarbe, pune la baza cunoașterii rațiunea, dar, în același timp, încearcă să împace idealismul cu materialismul. [Pr.: -zi-a-] – Fr. cartésianisme.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

cartezianísm (-zi-a-) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CARTEZIANÍSM s. n. Doctrina filosofului francez Descartes și a adepților lui, caracterizată prin metodă, ordine, rigoare. [Pr.: -zi-a-] – Din fr. cartésianisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)