Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele cartelă:

CARTELÁ1, cartelez, vb. I. Refl. (Despre întreprinderi, partide politice etc.) A se reuni, a intra într-un cartel. – Din cartel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CARTELÁ2, cartelez, vb. I. Tranz. A raționaliza un produs, pe bază de cartelă(1). – Din cartelă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CARTELÁ2 tr. a supune desfacerea și consumul alimentar sau al altor mărfuri la regimul cartelelor (1). (< cartelă)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CARTELÁ1 vb. tr., refl. (despre întreprinderi, partide politice) a (se) reuni într-un cartel. (< cartel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CARTELÁ vb. I. 1. tr., refl. (Despre întreprinderi, partide politice) A (se) reuni, a intra sau a face să intre într-un cartel. 2. tr. A supune desfacerea și consumul alimentar sau al altor mărfuri la regimul cartelelor. [< cartel].
Sursa: Dicționar de neologisme

CARTELÁ, cartelez, vb. I. Refl. (În orânduirea capitalistă, despre întreprinderi) A se asocia formând un cartel, a intra într-un cartel. ♦ (Despre mai multe partide politice burgheze) A încheia un cartel. – Din cartel.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

!cartelá2 (a se ~) (a se uni) vb. refl., ind. prez. 3 se carteleáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cartelá1 (a ~) (a raționaliza) vb., ind. prez. 3 carteleáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CARTELÁ1, cartelez, vb. I. Refl. (Despre întreprinderi, partide politice etc.) A se reuni, a intra într-un cartel. – Din cartel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CARTELÁ2, cartelez, vb. I. Tranz. A raționaliza un produs, pe bază de cartelă (1). – Din cartelă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CARTÉLĂ, cartele, s. f. 1. Carnețel, bucată de hârtie sau de carton, cu bonuri detașabile, imprimate și numerotate, pe baza cărora se pot obține produse raționalizate sau se poate servi masa la o cantină. 2. Bandă de carton perforată care indică desenul unei țesături. 3. (Inform.; în sintagma) Cartelă perforată = suport de informație imprimat special, folosit în sistemele de prelucrare automată a datelor și reprezentat printr-un carton dreptunghiular de dimensiuni standardizate, pe care datele sunt trecute cu ajutorul unui cod de perforații. – Din it. cartella.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CARTÉLĂ s. f. 1. carnețel, fișă (de carton) cu bonuri detașabile de masă pentru cantină, pentru produse raționalizate etc. 2. fișă-tip folosită la păstrarea și prelucrarea codificată a informației la calculatorul electronic. 3. bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se țese o stofă. (< it. cartella)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CARTÉLĂ s.f. 1. Carnețel, hârtie care conține bonuri de masă pentru cantină, bonuri cu care se obțin produse raționalizate etc. 2. Fișă-tip folosită la păstrarea și la prelucrarea codificată a informației la calculatorul electronic. 3. Bandă de carton perforată după un anumit desen, după care se țese o stofă. [< it. cartella].
Sursa: Dicționar de neologisme

CARTÉLĂ, cartele, s. f. Bucată de hârtie sau de carton, cu bonuri imprimate și numerotate, cu ajutorul cărora se obțin produse raționalizate. – It. cartella.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

cartélă (carnețel cu bonuri, bandă perforată, fișă de calculator) s. f., g.-d. art. cartélei; pl. cartéle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CARTÉLĂ, cartele, s. f. 1. Carnețel, bucată de hârtie sau de carton, cu bonuri detașabile, imprimate și numerotate, pe baza cărora se pot obține produse raționalizate sau se poate servi masa la o cantină. 2. Bandă de carton perforată care indică desenul unei țesături. 3. (Inform.; în sintagma) Cartelă perforată = suport de informație imprimat special, folosit în sistemele de prelucrare automată a datelor și reprezentat printr-un carton dreptunghiular de dimensiuni standardizate, pe care datele sunt trecute cu ajutorul unui cod de perforații. 4. (În sintagma) Cartelă magnetică = dreptunghi de material plastic, acoperit cu substanță magnetică, pe care poate fi înregistrată informația prin magnetizarea unor zone de suprafață într-un cod prestabilit. – Din it. cartella.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)