CÁRPEN, carpeni, s. m. Arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie; cărpinar (Carpinus betulus). – Lat. carpinus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a cárpen (cárpeni), s. m. – Arbore, cărpinar (Carpinus betulus). – Mr., megl. carpin. Lat. carpinus (Pușcariu 298; Candrea-Dens., 272; REW 1715; DAR); cf. it. carpino, carpine, fr. charme, sp., port. carpe. Der. carpenă (plantă, Melampyrum arvense); cărpeniș (var. cărpiniș), s. n. (pădure de carpeni); cărpiniță, s. f. (plantă, Carpinus duinensis); cărpănos (var. cîrpănos), adj. (înveterat; aspru, grosolan, zgîrcit), datorită rezistenței lemnului de carpen, cf. fr. se porter comme un charme și pentru der., sp. robliyo.Sursa: Dicționarul etimologic român
CÁRPEN (lat. carpinus) s. m. Arbore din familia betulaceelor, înalt pînă la 28 m, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți (Carpinus betulus). Lemnul c. este dens, rezistent și are o mare putere calorică. Crește în Europa și Asia Centrală.Sursa: Dicționar enciclopedic CARPEN, com. în jud. Dolj; 3.178 loc. (1991).Sursa: Dicționar enciclopedic CÁRPEN, carpeni, s. m. Arbore cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie (Carpinus betulus). – Lat. carpinus.Sursa: Dicționarul limbii române moderne cárpen m. (lat. cárpinus, it. cárpino și cárpine, pv. carpre, fr. charme, sp. pg. carpe). Un copac betulaceŭ de pădure (carpinus betúlus). Din lemnu luĭ, foarte întrebuințat în industrie, se fac jugurile. – În est cárpăn, enĭ, pop. cárpîn, inĭ, ca galbîn.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cárpen s. m., pl. cárpeniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
carpen m. arbore mare din pădurile noastre, al cărui lemn e întrebuințat de rotari și la facerea jugurilor. [Lat. CARPINUS].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÁRPEN, carpeni, s. m. Arbore înalt, cu frunze ovale dințate și cu flori grupate în amenți, cu lemnul tare și alb, cu dungi argintii și adâncituri pe trunchi, întrebuințat la construcții și în rotărie; cărpinar (Carpinus betulus). – Lat. carpinus.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)