Am găsit 24 de definiții pentru cuvantul/cuvintele carmin:

CARMÍN s. n. Colorant roșu de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din it. carmin, lat. carminium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CARMÍN I. s. n. materie colorantă de un roșu intens, din femela coșenilei. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roșie vie. (< fr. carmin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CARMÍN s.n. Materie colorantă de un roșu intens, extrasă din femela coșenilei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. carmin].
Sursa: Dicționar de neologisme

CARMÍN s. n. Cârmâz (3); p. ext. culoare roșie-vie, ca a cârmâzului. – Fr. carmin (lat. lit. carminium).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*carmín n. (fr. carmin; it. carminio, un fel de văpsea [!] roșie, carmino, principiu colorant al cîrmîzuluĭ). Cîrmîz. Coloarea cîrmîzuluĭ, de un roș aprins. Fig. Buze de carmin. V. rumeneală.
Sursa: Dicționaru limbii românești

carmín s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

carmin m. coloarea roșie deschisă ce se scoate din coșenilă sau cârmâz.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CARMÍN s. n. Colorant roșu, de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din fr. carmin, lat. carminium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CARMÍN s. n. Colorant roșu de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din it. carmin, lat. carminium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CARMÍN I. s. n. materie colorantă de un roșu intens, din femela coșenilei. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roșie vie. (< fr. carmin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CARMÍN s.n. Materie colorantă de un roșu intens, extrasă din femela coșenilei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. carmin].
Sursa: Dicționar de neologisme

CARMÍN s. n. Cârmâz (3); p. ext. culoare roșie-vie, ca a cârmâzului. – Fr. carmin (lat. lit. carminium).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*carmín n. (fr. carmin; it. carminio, un fel de văpsea [!] roșie, carmino, principiu colorant al cîrmîzuluĭ). Cîrmîz. Coloarea cîrmîzuluĭ, de un roș aprins. Fig. Buze de carmin. V. rumeneală.
Sursa: Dicționaru limbii românești

carmín s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

carmin m. coloarea roșie deschisă ce se scoate din coșenilă sau cârmâz.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CARMÍN s. n. Colorant roșu, de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din fr. carmin, lat. carminium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CARMÍN s. n. Colorant roșu de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din it. carmin, lat. carminium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CARMÍN I. s. n. materie colorantă de un roșu intens, din femela coșenilei. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roșie vie. (< fr. carmin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CARMÍN s.n. Materie colorantă de un roșu intens, extrasă din femela coșenilei. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. carmin].
Sursa: Dicționar de neologisme

CARMÍN s. n. Cârmâz (3); p. ext. culoare roșie-vie, ca a cârmâzului. – Fr. carmin (lat. lit. carminium).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*carmín n. (fr. carmin; it. carminio, un fel de văpsea [!] roșie, carmino, principiu colorant al cîrmîzuluĭ). Cîrmîz. Coloarea cîrmîzuluĭ, de un roș aprins. Fig. Buze de carmin. V. rumeneală.
Sursa: Dicționaru limbii românești

carmín s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

carmin m. coloarea roșie deschisă ce se scoate din coșenilă sau cârmâz.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CARMÍN s. n. Colorant roșu, de origine vegetală sau animală, folosit în cosmetică, în pictură etc.; cârmâz (2); p. ext. culoare roșie. – Din fr. carmin, lat. carminium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)