Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele carmelit:

CARMELÍT, -Ă, carmeliți, -te, s. m. și f. Călugăr(iță) catolic(ă) care aparține unui ordin înființat în Spania în sec. XIII. – Din fr. carmélite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CARMELÍT, -Ă I. s. m. f. membru al unui ordin călugăresc catolic, celebru prin austeritatea sa. II. adj. inv., s. n. (de) culoare de un brun pal. (< fr. carmélite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


CARMELÍT, -Ă s.m. și f. Membru al unui ordin călugăresc catolic, constituit în Palestina în sec. XII. [Cf. fr. carmélite, it. carmelita < Carmel – munte în Palestina].
Sursa: Dicționar de neologisme

CARMELIT, -Ă (‹ fr.) s. m. și f. 1. Călugăr(iță) catolic(ă) făcînd parte din ordinul religios apărut spre 1180 într-o comunitate de eremiți adunați pe muntele Carmel, în Palestina. S-au stabilit în Europa, în 1235, adoptînd regulile de organizare ale dominicanilor (1431). În 1562, Sf. Ioan al Crucii și Tereza de Avila au reformat ordinul. ♦ carmeliți desculți = c. care au urmat Reforma.
Sursa: Dicționar enciclopedic

CARMELÍT, -Ă, carmeliți, -te, s. m. și f. Călugăr(iță) catolic(ă) făcând parte dintr-un ordin înființat în Spania, în sec. al XIII-lea. – Fr. carmélite.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*carmelít, -ă s. Călugăr, călugăriță din ordinu Munteluĭ Carmel, din Palestina. Acesta e un ordin de cavalerĭ instituit de Enric IV la 1608 și unit cu ordinu Sfîntuluĭ Lazar. Adj. De carmelit: mînăstire carmelită. Coloare [!] carmelită, castaniŭ deschis.
Sursa: Dicționaru limbii românești

carmelít s. m., pl. carmelíți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CARMELÍT, -Ă, carmeliți, -te, s. m. și f. Călugăr catolic care aparține unui ordin înființat în Spania în sec. XIII. – Din fr. carmélite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)