CARICATÚRĂ, caricaturi, s. f. 1. Reprezentare, mai ales în desen, a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenție satirică sau umoristică. ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu această înfățișare. 2. Imitație nereușită, care denaturează originalul. – Din fr. caricature.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CARICATÚRĂ s. f. 1. desen care reprezintă o persoană, o situație etc. exagerând intenționat, în scopuri satirice, anumite trăsături (negative). 2. (fig.) imitație nereușită, denaturată. (< fr. caricature, it. caricatura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CARICATÚRĂ s.f. 1. Desen care reprezintă o persoană, o situație etc. prin exagerarea intenționată, în scopuri satirice, a anumitor trăsături (negative). ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu astfel de înfățișare. 2. (Fig.) Imitație nereușită, denaturată. [< fr. caricature, cf. it. caricatura].
Sursa: Dicționar de neologisme
CARICATÚRĂ, caricaturi, s. f. 1. Desen satiric în care se ridiculizează o persoană, o situație etc. prin exagerarea intenționată a caracterelor negative. ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect având această înfățișare. 2. Imitație nereușită, care denaturează originalul. – Fr. caricature.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *caricatúră f., pl. ĭ (it. caricatura, d. caricare, a încărca. V. încarc, șarjă). Schimonosirea unuĭ om saŭ lucru pin [!] desemn [!], pictură ș. a. ca să te facă să rîzĭ. Inagine comică. Fig. Om pocit.
Sursa: Dicționaru limbii românești
caricatúră s. f., g.-d. art. caricatúrii; pl. caricatúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită caricatură f. 1. reprezentare grotescă a unei persoane sau a unui lucru; 2. imitațiune derizorie, exagerare; 3. persoană ridiculă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CARICATÚRĂ, caricaturi, s. f. 1. Reprezentare, mai ales cu mijloacele graficii, a unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenție satirică sau umoristică. ♦ Înfățișare ridicolă a unei persoane sau a unui obiect; persoană sau obiect cu această înfățișare. 2. Imitație nereușită, care denaturează originalul. – Din fr. caricature.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)