Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele carenă:

CARENÁ, carenez, vb. I. Tranz. 1. A repara carena unei nave. ♦ A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul de mare viteză. – Din fr. caréner, lat. carenare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


CARENÁ vb. tr. 1. a repara, a curăți carena unei nave. 2. a așeza o navă pe o coastă în vederea reparării carenei. 3. a acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul. (< fr. caréner, it. carenare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CARENÁ vb. I. tr. 1. (Mar.) A curăți carena unei nave de corpurile străine (alge, scoici etc.) lipite de ea. ♦ A repara carena unei nave. ♦ A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul de mare viteză. [Cf. fr. caréner, it. carenare].
Sursa: Dicționar de neologisme

carená (a ~) vb., ind. prez. 3 careneáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CARENÁ, carenez, vb. I. Tranz. 1. A repara carena unei nave. ♦ A așeza o navă pe o coastă pentru a o repara. 2. A echipa un vehicul cu carenaj. 3. A curăța carena unei nave de depuneri vegetale și animale și a o vopsi. – Din fr. caréner, lat. carenare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CARÉNĂ, carene, s. f. 1. Partea exterioară a corpului unei nave, care se găsește sub linia de plutire. 2. Proeminență prelungită a unor organe. Carena sternului la păsări. 3. (Bot.) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc unite. – Din fr. carène, it. carena.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CARÉNĂ s. f. 1. parte din coca unei nave, sub apă. ◊ volumul de apă dislocat de un plutitor, de o navă. 2. porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, prin unirea celor două petale inferioare. 3. ieșitură a unui organ, a unui os. 4. prelungire a sternului la păsări. 5. proeminență alungită în roca unei galerii sau peșteri calcaroase. (< fr. carène, it. carena)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CARÉNĂ s.f. 1. Partea din corpul navei care stă sub apă. ♦ Volumul de apă dislocat de un plutitor sau de o navă. 2. Porțiune din corola leguminoaselor, în formă de luntre, care ia naștere prin unirea celor două petale inferioare. 3. Ieșitură a unui organ sau a unui os. 4. Creasta osului stern la păsări. [Pl. -ne. / < fr. carène, it. carena].
Sursa: Dicționar de neologisme

carénă (caréne), s. f. – Partea exterioară a corpului unei nave. – Var. carină. Fr. carène, var. din ngr. ϰαρίνα (Gáldi 158).
Sursa: Dicționarul etimologic român

CARÉNĂ, carene, s. f. Partea inferioară a unei nave, care stă în apă. – Ngr. karena (<it.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*carénă, V. carină.
Sursa: Dicționaru limbii românești

carénă s. f., g.-d. art. carénei; pl. caréne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

carenă f. partea corăbiei ce stă cufundată în apă, când e încărcată.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CARÉNĂ, carene, s. f. 1. Partea exterioară a corpului unei nave, care se găsește sub linia de plutire. 2. Proeminență prelungită a unor organe. Carena sternului la păsări. 3. (Bot.) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale inferioare care cresc unite. – Din fr. carène, it. carena.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)