Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele carambol:

CARAMBÓL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel. ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Din fr. carambole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CARAMBÓL s. n. 1. bilă roșie, la biliard. 2. (fig.) încurcătură, ciocnire. (< fr. carambole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CARAMBÓL s.n. 1. Bilă roșie (la jocul de biliard). ♦ Carambolaj. 2. (Fig.; fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. [Pl. -oluri, -oale. / < fr. carambole].
Sursa: Dicționar de neologisme

carambol, caramboluri s. n. 1. accident rutier în care sunt implicate mai multe mașini. 2. (intl.) ceartă, neînțelegere. 3. (intl.) bătaie; ciocnire.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

CARAMBÓL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător). ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Fr. carambole.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*caramból n., pl. urĭ și oale (fr. carambole, d. sp. carambola). Izbitura celorlalte doŭă bile cu bila ta la biliard. Fig. Ciocnire (de trenurĭ ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

caramból s. n., pl. carambóluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

carambol n. atingere pe rând a două bile dintr’o lovitură (în jocul de biliard).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CARAMBÓL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Lovire cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel. ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Din fr. carambole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CARAMBÓL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel. ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Din fr. carambole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CARAMBÓL s. n. 1. bilă roșie, la biliard. 2. (fig.) încurcătură, ciocnire. (< fr. carambole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CARAMBÓL s.n. 1. Bilă roșie (la jocul de biliard). ♦ Carambolaj. 2. (Fig.; fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. [Pl. -oluri, -oale. / < fr. carambole].
Sursa: Dicționar de neologisme

carambol, caramboluri s. n. 1. accident rutier în care sunt implicate mai multe mașini. 2. (intl.) ceartă, neînțelegere. 3. (intl.) bătaie; ciocnire.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

CARAMBÓL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător). ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Fr. carambole.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*caramból n., pl. urĭ și oale (fr. carambole, d. sp. carambola). Izbitura celorlalte doŭă bile cu bila ta la biliard. Fig. Ciocnire (de trenurĭ ș. a.).
Sursa: Dicționaru limbii românești

caramból s. n., pl. carambóluri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

carambol n. atingere pe rând a două bile dintr’o lovitură (în jocul de biliard).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CARAMBÓL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Lovire cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel. ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Din fr. carambole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)