Am găsit 15 definiții pentru cuvantul/cuvintele captura:

CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a dobândi prin luptă bunuri materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CAPTURÁ vb. tr. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ◊ a prinde un răufăcător. ◊ a prinde în capcană un animal sălbatic. (< fr. capturer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


CAPTURÁ vb. I. tr. A prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< fr. capturer].
Sursa: Dicționar de neologisme

CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unități militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a lua materiale aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. – Fr. capturer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

capturá (a ~) vb., ind. prez. 3 captureáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

capturà v. a face o captură: a captura o corabie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde militari inamici și a-i lua prizonieri; a pune mâna pe bunuri materiale sau arme aparținând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Bunuri materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CAPTÚRĂ s. f. 1. pradă de război luată în luptă. 2. proces fizic prin care nucleul atomic captează o particulă exterioară. (< fr. capture, lat. captura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CAPTÚRĂ s.f. 1. Pradă de război luată în luptă; material capturat. 2. (Liv.) Capturare. 3. (Fiz.) Proces prin care nucleul atomic captează o particulă elementară din exterior. [< fr. capture, cf. lat. captura].
Sursa: Dicționar de neologisme

CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Material capturat. 2. (Rar) Capturare. – Fr. capture (lat. lit. captura).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*captúră f., pl. ĭ (lat. captura, d. cápere, prinde. V. încep). Prinderea unuĭ inamic, unuĭ hoț, uneĭ contrabande, uneĭ corabiĭ ș. a.
Sursa: Dicționaru limbii românești

captúră s. f., g.-d. art. captúrii; pl. captúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

captură f. 1. prinderea unei corăbii inamice; 2. sechestrarea mărfurilor de contrabandă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CAPTÚRĂ, capturi, s. f. 1. Totalitatea bunurilor materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)