CAPODÓPERĂ, capodopere, s. f. Operă artistică de o valoare excepțională. – Din it. capo dópera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CAPODÓPERĂ s.f. 1. (În evul mediu) Lucrare pe care un meșteșugar trebuia s-o execute și s-o supună unui juriu spre a obține titlul de maistru. 2. Operă artistică de o valoare deosebită. [Var. capdeoperă s.f. / < it. capodopera].
Sursa: Dicționar de neologisme
CAPODÓPERĂ s. f. operă desăvârșită, culme a creației; (p. ext.) lucrare perfectă în orice domeniu. (< it. capodopera)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
capodóperă (capodópere), s. f. – Operă artistică de o valoare excepțională. It. capo d’opera (sec. XIX).Sursa: Dicționarul etimologic român CAPODÓPERĂ, capodopere, s. f. Operă artistică de valoare excepțională. – It. capo d' opera.Sursa: Dicționarul limbii române moderne capodóperă s. f., g.-d. art. capodóperei; pl. capodópereSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită capodoperă f. operă perfectă (= ital. capo d’opera).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CAPODÓPERĂ, capodopere, s. f. Operă artistică de valoare excepțională. – Din it. capo d’opera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)