CAPLAMÁ s. f. Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lățime de 2 cm. – Din tc. kaplama.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a caplamá, caplamále, s.f. (înv.) 1. manta căptușită cu blană; șubă. 2. îmbucătura marginilor podelii sau tavanului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
caplamá f. (turc. kaplama, acoperire, lucru căptușit. V. capama). Îmbucarea a doŭă grinzĭ la casele țărăneștĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
caplamá (ca-pla-) s. f., art. caplamáua, g.-d. art. caplamáleiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită caplamà f. îmbucătura marginilor podelii sau a tavanului (la casele țărănești). [Turc. KAPLAMA, acoperământ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CAPLAMÁ s. f. Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiș etc., astfel încât fiecare scândură să o acopere pe precedenta pe o lățime de 2 cm. – Din tc. kaplama.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) caplámă s. f., g.-d. art. caplamei; (pl. -)
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine