Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele capia:

CÁPIA s. m. invar. Ardei (roșu) lung. ◊ (Adjectival) Ardei capia. – Din bg. kapis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



cápia (soi de ardei) (-pi-a) s. m., pl. cápia
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

CÁPIA, capia, s. m. Ardei (roșu) lung. ◊ (Adjectival) Ardei capia. – Din bg. kapis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. – Din capiu.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

căpiá, căpiez, vb. intranz. – 1. (despre ovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. (fig.) A înnebuni, a se țicni, a turba (Bud 1908). – Din capie „boală a ovinelor” (cf. sl. kapija).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

căpiá (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 căpiáză, 1 pl. căpiém (-pi-em); conj. prez. 3 să căpiéze; ger. căpiínd (-pi-ind)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

căpià v. a avea amețeală, a înebuni: ce, ai căpiat ?
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CĂPIÁ, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se zăpăci, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

capia - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul capiu

capia - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul capie