Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele cantor:

CÁNTOR, cantori, s. m. (Reg.) Cântăreț de biserică; psalt, dascăl (3). – Din lat. cantor, germ. Kantor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



cantór2, cantoáre, s.n. (pop., înv.) tejghea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

cantór (-oáre), s. n. – Tejghea, masă. – Var. cantoră, s. f. Fr. comptoir, prin intermediul rus. kantora. Înv., substituit de der. din fr., contuar, care nici el nu prea se folosește.
Sursa: Dicționarul etimologic român

CANTOR (‹ germ., lat.) s. m. 1. (În ev. med.) Solist și maestru de cor bisericesc; (în Germania, după Reformă) maestru de cor și, uneori, organist avînd și obligația de compozitor. 2. (Reg.) Dascăl (3); diac (3); psalt.
Sursa: Dicționar enciclopedic

CANTOR, Georg (1845-1918), matematician german. Prof. univ. la Halle. A pus bazele teoriei mulțimilor, fiind considerat unul dintre fondatorii matematicii moderne („Bazele teoriei mulțimilor transfinite”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

CÁNTOR, cantori, s. m. (Reg.) Cântăreț de biserică; dascăl. – Lat. lit. cantor (germ. Kantor).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*cántor m. (rus. kántor, germ. kantor, d. lat. cántor, -óris). Rar. Cîntăreț (de biserică).
Sursa: Dicționaru limbii românești

cantór n. V. contuar.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cántor (cântăreț de biserică) s. m., pl. cántori
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

càntor m. cel ce cântă în corurile bisericești.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

cantòr n. pop. contoar, tejghea: mă duc să închid cantorul și magazia CAR. (= fr. comptoir).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CÁNTOR, cantori, s. m. (Reg.) Cântăreț de biserică; psalt, dascăl (3). – Din lat. cantor, germ. Kantor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)