Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele canto:

CÁNTO s. n. Muzică vocală; cânt, cântare. – Din it. canto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



CÁNTO s.n. Muzică vocală; cânt, cântare. ♦ Studiul tehnicii și artei vocale. [< it. canto].
Sursa: Dicționar de neologisme

CÁNTO2 s. n. muzică vocală. ◊ studiul tehnicii și artei interpretării vocale. (< it. canto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CANTO1- elem. „unghi”, „ligament palpebral, comisură a pleoapelor”. (< fr. cantho-, cf. lat. canthus, gr. kanthos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CÁNTO s. n. Muzică vocală; cânt, cântare. – It. canto.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*cánto n. fără pl. (it. canto). Cînt, cîntare. Partea melodică a muziciĭ, în opoz. cu „armonie”.
Sursa: Dicționaru limbii românești

cánto s. n., art. cántoul
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

canto n. 1. muzică care se execută cu vocea; 2. partea melodică a muzicei.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CÁNTO s. n. Muzică vocală; cânt, cântare. – Din it. canto.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

canto - Substantiv feminin, Vocativ, singular - pentru cuvantul cantă