CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Navă mică de război, folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor și a fluviilor. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. canonnière.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CANONIÉRĂ s. f. mică navă de luptă, pentru patrulare, escortare etc. (<fr. canonnière)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CANONIÉRĂ s.f. Mică navă de război, folosită pentru patrulare, escortare etc. [Pron. -ni-e-. / < fr. canonnière, it. cannoniera].
Sursa: Dicționar de neologisme
CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Navă mică de război folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. [Pr.: -ni-e-] – Fr. canonnière.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *canoniéră f., pl. e (fr. canonnière, d. it. cannoniera). Mar. Mic bastiment armat cu tunurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
canoniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. canoniérei; pl. canoniéreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită canonieră f. mic bastiment înarmat cu unul sau mai multe tunuri.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CANONIÉRĂ, canoniere, s. f. Navă mică de război, folosită la patrulare, escortare, servicii de pază etc. a coastelor și a fluviilor. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. canonnière.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)