CANÉTĂ, canete, s. f. Țeavă pe care se înfășoară firul de bătătură. – Din fr. canette.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CANÉTĂ s.f. Țeavă pe care se înfășoară firele de suveică. ♦ Formă de înfășurare a acestor fire. [< fr. canette].
Sursa: Dicționar de neologisme
CANÉTĂ s. f. țeavă pe care se înfășoară firele în suveică. (< fr. canette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
canétă s. f., g.-d. art. canétei; pl. canéteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CANÉTĂ, canete, s. f. Țeavă pe care se înfășoară firul de bătătură. – Din fr. canette.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)