CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură rară din fire groase de bumbac, tari și duble, formând o împletitură de pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CANAVÁ s.f. Pânză foarte rară și tare, folosită la broderie și la tapiserie. [< fr. canavas, cf. it. canavaccio – pânză de cânepă].
Sursa: Dicționar de neologisme
canavá (canavále), s. f. – Țesătură groasă servind la brodat. – Var. canafas, s. n. Mr. cănavă. Fr. canevas. Var. din germ. Kannefass, care provine tot din fr. Altă formă (înv.) a aceluiași cuvînt este canavață, s. f. cu multe var. (din it. canevaccio, cf. ngr. ϰανναβάτσον, pol. kanawac).Sursa: Dicționarul etimologic român CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură rară de fire de bumbac, tari și duble, formând o împletitură de pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Fr. canevas.Sursa: Dicționarul limbii române moderne canavá f. (fr. canevas, d. it. canavaccio și cane-, care vine d. cánava și cánapa, cînepă; bg. kanava, turc. kanaveča, ngr. kannavátson. V. canavață, canafas, canap). Vest. Un fel de pînză groasă cu firele rare întrebuințată la făcut covoare și la brodat. (P. brodat se face și din carton găurit). V. canva.
Sursa: Dicționaru limbii românești
canavá (urzeală, țesătură) s. f., art. canaváua, g.-d. art. canaválei; pl. canavále, art. canaváleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită canava f. 1. pânză groasă și foarte deschisă, cu găurile pătrate, pentru tapițerie și broderie; 2. fig. planul sau schița unei opere (= fr. canevas).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură rară din fire groase de bumbac, cu ochiuri în formă de pătrățele regulate, folosită pentru broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)