CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – Din fr. campanule.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CAMPANÚLĂ s. f. plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. (< fr. campanule)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CAMPANÚLĂ s.f. Plantă erbacee cu flori frumoase, albastre sau violete; clopoțel. [< fr. campanule].
Sursa: Dicționar de neologisme
CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – După fr. campanule.Sursa: Dicționarul limbii române moderne campanúlă (plantă) s. f., g.-d. art. campanúlei; pl. campanúleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CAMPANÚLĂ, campanule, s. f. (Bot.) Clopoțel (2). – Din fr. campanule.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)