CÁMBIE, cambii, s. f. Act, document prin care cel care-l semnează se obligă să plătească necondiționat, la un anumit termen și într-un anume loc, o sumă de bani. – Din it. cambio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CÁMBIE s.f. Act, înscris prin care o persoană se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen; poliță, bilet la ordin. [Gen. -iei. / < it. cambio].
Sursa: Dicționar de neologisme
CÁMBIE s. f. titlu de credit prin care cineva se obligă să plătească sau dispune să se plătească de către o altă persoană o sumă de bani la un anumit termen; trată, bilet de ordin. (< it. cambio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
cámbie (cámbii), s. f. – Document prin care semnatarul se obligă să plătească. It. cambio. – Der. cambial, adj., din it. cambiale.Sursa: Dicționarul etimologic român CAMBIE (‹ it.) s. f. (FIN.) Efect de comerț, reprezentând un titlu de credit pe termen scurt, prin care emitentul, în calitate de debitor (tras), se obligă să plătească necondiționat sau să dispună plata unei sume de bani creditorului (trăgătorului), ca titular sau la ordinul acestuia, la o anumită dată sau la prezentarea înscrisului. Obligativitatea plății îi conferă calitatea de bilet la ordin, iar obligația de a face să se plătească, pe aceea de trată sau poliță.Sursa: Dicționar enciclopedic CÁMBIE, cambii, s. f. (În sistemul financiar capitalist) 1. Act, document prin care cel ce semnează se obligă a plăti la un anumit termen o sumă de bani în folosul creditorului: bilet la ordin. 2. Act, document prin care emitentul se obligă a plăti cuiva o sumă de bani la un anumit termen. – It. cambio.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *cámbie f. (it. cámbio, schimb, și cambiale, poliță. V. schimb). Com. Poliță, trată [!], bilet la ordin.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cámbie (-bi-e) s. f., art. cámbia (-bi-a), g.-d. art. cámbiei; pl. cámbii, art. cámbiile (-bi-i)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cambie f. poliță (=it. cambio, schimb).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CÁMBIE, cambii, s. f. (Fin.) Efect de comerț, reprezentând un titlu de credit pe termen scurt, prin care emitentul, în calitate de debitor, se obligă să plătească necondiționat sau să dispună plata unei sume de bani creditorului, ca titular sau la ordinul acestuia, la o anumită dată ori la prezentarea înscrisului. – Din it. cambio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)