CALP, -Ă, calpi, -e, adj. (Înv.; despre monede) Fals, falsificat. – Din tc. kalp.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a calp (cálpă), adj. – Fals. – Mr. calpu, megl. calp. Tc. kalp (Roesler 594; Șeineanu, II, 82; Lokotsch 1027); cf. ngr. ϰάλπης, bg. kalpav, sb. kalp. – Der. calpuzan (mr. călpuzan), s. m. (falsificator de monede), din tc. kalpazan, cf. ngr. ϰαλπουζάνης, bg. kalpuzan, sb. kalpozan; calpuzănie, s. f. (falsificare); calpunzanlîc, s. n. (falsificare).Sursa: Dicționarul etimologic român
CALP, -Ă, calpi, -e, adj. (Despre monede) Fals, falsificat. – Tc. kalp.Sursa: Dicționarul limbii române moderne calp, -ă adj. (turc. [d. ar.] kalb, pop. kalp. V. calup). Rar. Fals (vorbind de monete).
Sursa: Dicționaru limbii românești
calp (înv.) adj. m., pl. calpi; f. cálpă, pl. cálpeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită calp a. 1. falș (în special de monede): bani tăiați sau calpi FIL.; 2. fig. degenerat, netrebnic: totu-i calp, totu-i străin EM. [Turc. KALP].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CALP, – Ă, calpi, -e, adj. (Înv.; despre monede) Fals, falsificat. – Din tc. kalp.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)